Informatii esentiale privind procedura executarii silite

Executarea silita intervine numai in masura in care debitorul nu executa voluntar obligatia inscrisa in titlul executoriu – obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie. Daca debitorul nu executa de bunavoie obligatia, aceasta se va aduce la indeplinire prin executare silita, care incepe odata cu sesizarea organului de executare.

Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executarii silite daca sunt urmaribile si numai in masura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor.

Pornirea executarii silite. Pentru ca un creditor sa poata declansa executarea silita este necesar sa fie indeplinite mai multe conditii:

  • sa aiba un titlu executoriu;
  • creanta sa fie certa, lichida si exigibila;
  • sa formuleze cererea de executare in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita;
  • instanta sa incuviinteze executarea silita;
  • sa se faca o instiintare prealabila a debitorului;
  • sa nu existe impedimente la efectuarea executarii.

Titlul executoriu.

Titlurile executorii sunt actele intocmite potrivit legii de organele competente si care pot servi la pornirea executarii silite si la realizarea, pe aceasta cale, a drepturilor recunoscute prin acele acte. Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu; sunt titluri executorii hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau isncrisuri care, potrivit legii, pot fi puse in executare.

Riscul creditorului. Punerea in executare a unei hotarari judecatoresti care constituie titlu executoriu se face numai pe riscul creditorului, daca hotararea poate fi atacata cu apel sau recurs; daca titlul este ulterior modificat/anulat, creditorul va fi tinut sa-l repuna pe debitor in drepturile sale. Daca s-a desfiintat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate in baza acestuia sunt desfiintate de drept, daca legea nu prevede altfel – se aplica regulile intoarcerii executarii.

Executarea nu se declanseaza, de regula, din oficiu, ci este necesara sesizarea din partea celui interesat.

Creditorul trebuie sa se adreseze la biroul executorului judecatoresc competent, oferindu-i documentele justificative. Cererea de executare are forma unei cereri simple. De indata ce primeste cererea de executare, executorul jduecatoresc, prin incheiere, dispune inregistrarea cererii si deschiderea dosarului de executare sau va putea refuza deschiderea proedurii. Incheierea se comunica creditorului si, daca s-a refuzat deschiderea procedurii, acesta poate depune plangere in 15 zile la instanta de executare.

Prescriptia. Cererea de executare trebuie formulata in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, care este de 3 ani. In cazul titlurilor din materia drepturilor reale, termenul de prescriptie este de 10 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de cand se naste dreptul de a obtine executarea silita, iar in cazul hotararilor judecatoresti sau arbitrale, numai de la data ramanerii lor definitive. Prescriptia nu opereaza de plin drept, ci numai la cererea persoanei interesate.

Instanța de executare.

Instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla, la data sesizarii organului de executare, domicilul sau sediul debitorului. Instanta de executare solutioneaza cererile de incuviintare, contestatiile la executare, precum si orice alte incidente aparute in cursul executarii silite. Instanta se pronunta prin incheiere executorie, care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare.

 



Leave a Reply